La cauciuc prin Germania

Acum câteva zile vă spuneam că urmează să fac o excursie peste hotare în care mă voi distra și mă voi relaxa. Ei bine, fuse și se duse, prea repede parcă. Dar am rămas cu amintiri foarte frumoase. Știți cum e, excursia trece, amintirile rămân. Cam așa ceva. Și am să vă împărtășesc și vouă câteva din ele. :D Brace yourselves, this will be a long article.

Săptămâna trecută am petrecut-o în sudul Germaniei, în landul Baden-Württemberg, mai exact, pe care l-am străbătut în lung și-n lat, și nu numai. Am vizitat câteva dintre orașele frumoase ale Germaniei și ne-am bucurat de peisajele pe care avea să le ofere în compania rudelor noastre stabilite acolo.

Încă de când am ieșit din aeroport și am mirosit aer nemțesc, am știut că îmi va plăcea aici. Totul era diferit, aerul mai curat, cerul mai albastru, iarba mai verde, autostrăzile mai bune, oamenii mai politicoși. Pe măsură ce ne apropiam de destinația noastră pe numele ei Lützenhardt, Waldachtal, mă îndrăgosteam și mai tare de minunățiile Germaniei. Iar când am ajuns, într-un final, acolo, eram de-a dreptul fascinată. Nici n-am apucat să mă dezmeticesc bine că a și început aventura. Ne-am luat mașinile și am pornit către Baden-Baden, un orășel situat la poalele munților Pădurea Neagră, renumit pentru faptul că este o stațiune balneară cunoscută. Eram atât de fericită că mă aflu acolo, că mă jucam cu toți cățeii pe care îi întâlneam și intram în vorbă cu stăpânii lor. Am luat masa la o berărie germană unde se aflau și doi chelneri români care s-au bucurat să ne întâlnească, și am luat-o înapoi către casa noastră temporară.

A doua zi am ieșit de sub cupola Germaniei și am mers în Alsacia, Franța, pe drumul vinului, o zonă plină numai cu podgorii frumos aliniate și cu orașe vechi demne de admirație. Am urcat la Mont Sainte Odile, am vizitat mânăstirea de acolo și, când să ne întoarcem la mașini, a început o ploaie torențială de toată frumusețea care ne-a ținut blocați în magazinul de suveniruri. :D Apoi, printre minunatele priveliști oferite de câmpurile de viță de vie, am ajuns în orașul Riquewihr, unde am mâncat mâncare tradițională alsaciană, am vizitat magazinul lui Moș Crăciun, care este deschis pe tot parcursul anului, nu numai în perioada sărbătorilor, și am mâncat macarons de la mama lor. Înainte de a pleca spre case, ne-am oprit în orașul Colmar, capitala vinurilor, și ne-am bucurat de o înghețată și de o plimbare pe străduțele vechi ale acestuia.

În cea de-a treia zi, n-am mai parcurs atât de mulți kilometri, ci ne-am plimbat prin orașul Freudenstadt, cel mai mare oraș din apropierea locului unde eram cazați. Am cumpărat suveniruri, am făcut o plimbare cu trenulețul prin oraș și împrejurimile acestuia, am vizitat biserica evanghelică, am mâncat un șnițel și am băut o bere și seara ne-am retras cu toții la locuința noastră din Lützenhardt.

În a patra zi am mers în Stuttgart, unde am vizitat muzeul Mercedes. Celor cărora le plac mașinile cu siguranță le va plăcea aici! Am urmărit, de-a lungul celor 3h petrecute acolo, evoluția mașinilor Mercedes, istoria lor și a fondatorilor lor. La sfârșit, pe lângă minunata experiență, ne-am ales cu câteva suveniruri și un delicios sandwich cu somon. :D După aceea, am ajuns la Stuttgart Tiepark Wilhelma, adică la Grădina Botanică și Zoologică din Stuttgart, singura de acest fel din Germania. Deși era ora 16:00, ne-am bucurat, printre multe alte animăluțe, de prezența familiei de girafe, care se plimbau în sincron în tot țarcul de parcă repetaseră dinainte, rinocerilor, care arătau ca de tablă, maimuțelor de diferite specii, liliecilor, de care mi-a trebuit ceva curaj să mă apropii (îmi iubesc prea mult podoaba capilară), leneșilor, caprelor de tot felul, păunilor, care umblau liberi pe alei, struților, care râvneau la inghețatele noastre, urșilor care au hotărât că erau prea obosiți să socializeze cu noi și ne-au tratat cu spatele și nu în ultimul rând, păsărilor flamingo, care făceau o gălăgie de numai ciocurile lor se auzeau peste tot. Obosiți fiind, am luat-o, pâșa pâșa, spre casă.

A cincea zi am trecut iarăși granița la vecinii francezi, dar de data asta am fost la Strasbourg, unde am vizitat faimoasa catedrală Notre-Dame a Strasbourgului, cu ceasul astronomic, ne-am plimbat pe frumoasele străzi ale orașului în căutarea unui loc pe numele lui Le Petite France, unde am luat și masa la un bistro francez. Apoi a urmat un mic shopping de suveniruri și nu numai, ziua terminându-se apoteotic cu o vizită la mallul din Strasbourg, bineînțeles. :)) Plănuiam să facem și o plimbare cu vaporașul pe Rin, dar n-am vrut să ne pierdem timpul stând la coada kilometrică care se făcuse. Așa că am renunțat în favoarea altor lucruri mai interesante. În Strasbourg se află și strada București, în cartierul Dunării.

În cea de-a șasea zi, am vrut să punem piciorul puțin și în Elveția, așa că am făcut o excursie în orașul Konstanz sau pe denumirea lui tradițională, Bodensee. Oraș ce este atât german, cât și elvețian datorită lacului Konstanz ce face legătura dintre cele două țări. În plimbarea cu vaporașul pe care am făcut-o, am avut ocazia să admirăm atât partea germană, cat și cea elvețiană, precum și iahturile de lux ce își aveau locurile de parcare în porturile de pe lac. După relaxarea de pe vaporaș, am luat-o iar la picior către Sea Life, aquariumul din oraș, unde am văzut pinguini, broaște țestoase din Galapagos, mini-rechini și toate felurile de pești. Atât pe drumul de dus, cât și pe cel de întors, ne-a prins din nou ploaia torențială, care, la sfârșit, ne-a recompensat și cu un curcubeu. Ziua s-a terminat cu o vizită la mallul din Sindelfingen.

Pentru că în două zile urma să se încheie excursia noastră prin minunata Germanie, următoarea zi, cea de-a șaptea, a fost relativ scurtă. Am vizitat orașul Tübingen, oraș universitar despre care se spune că nu are o universitate, ci că este o universitate. Acesta are în total 85000 de locuitori dintre care 35000 sunt numai studenți. Orășel vechi, străbătut de un râu, cu o catedrală în centru, ce ne-a surprins cu căldura lui, și la propriu și la figurat :))). Aici am mâncat niște clătite delicioase și apoi ne-am îndreptat spre casă pentru că aveam niște bagaje de făcut, din păcate. Seara am mâncat la berăria germană din Freudenstadt și ne-am bucurat de ultima seară împreună cu rudele noastre.

În cea de-a opta și ultima zi, deși avionul decola la ora 14:00, am decis să plecăm foarte devreme și să mai dăm o tură prin Stuttgart, de data aceasta prin centru, pe care marți nu-l văzusem pentru că nu am mai avut timp. Am băut un Iced Caramel Macchiato de la Starbucks, am făcut câteva poze și am plecat către aeroport. La ora 15:00 ora Germaniei am decolat și la ora 19:00 ora României eram deja acasă.

Dragilor, vă mărturisesc că, din multitudinea de țări pe care le-am vizitat, de excursii în care am fost, asta a fost cea care mi-a plăcut cel mai mult! Atât de mult, încât aș putea locui acolo. Sentimentul ăsta a luat naștere din primul moment în care am pășit in Germania și s-a menținut și după ce am ajuns acasă. Chiar dacă am vizitat doar o bucățică, această țară este cu totul specială și dacă aveți vreodată ocazia să mergeți acolo, faceți-o cu toată încrederea. Pe lângă faptul că este cireașa de pe tort a Europei, este o țară cu oameni civilizați, politicoși și responsabili, o țară unde toate lucrurile funcționează, o țară în care toate au orânduirea lor și nimic nu iese din cadru, o țară în care nimic nu se pierde, totul se transformă.

Pentru a putea pune și niște imagini cuvintelor mele, puteți vizualiza fotografiile de pe pagina mea foto http://www.facebook.com/TeodoraNitescuPhotography, albumul Deutschland 2014. 

Mi-ar fi plăcut să vă spun mai multe despre minunata Germanie, dar cred că v-ați plictisit deja citind aici, așa că până la articolul următor vă spun bis bald*, prieteni!

P.s.: probabil că vă întrebați de ce mi-am numit articolul ”la cauciuc prin Germania”. Ei bine, aș fi vrut să-i spun ”la pas”, cum spune expresia, dar pentru că pe parcursul celor opt zile petrecute acolo am făcut 1500 de km, m-am gândit că poate ar fi mai sugestiv ”la cauciuc”. :D

*pe curând