Recenzii

Într-o seară, în timp ce tot dădeam scroll pe pagina mea de Facebook, observ într-o parte a paginii următoarea propoziție: Scrie o recenzie. Și dedesubt câteva propuneri de recenzii, alături de numărul de stele dispus să le oferi. De multe ori se întâmplă ca Facebook să-mi sugereze restaurante sau filme cărora să le dau un feedback, dar chestia e că de data asta opțiunile lui corespundeau cu opțiunile mele personale. Și mă gândesc ”ia hai să scriu eu o recenzie”, dar nu pe Facebook, ci într-un articol. Hai să le luăm pe rând.

Restaurant Sergiana.

Sunt sigură că fiecare dintre voi a vizitat cel puțin o dată Brașovul cu Piața lui a Sfatului. Well, în capătul unuia dintre bulevardele care duce la Piața Sfatului, Bdul Mureșenilor, se află un restaurant ascuns la subsolul unei clădiri, fără prea multă reclamă, ce ar putea trece foarte ușor neobservat dacă nu știi din surse sigure că acolo se află un restaurant. Pe numele lui Sergiana, acesta face parte dintr-un lanț de restaurante cu specific și magazine de mezeluri răspândite în tot orașul Brașov. Pe cât de nesemnificativ pare când îl privești de afară, pe atât de primitor este atunci când cobori scările și treci pragul. Salonul de mese este luminos, iar la intrare nu trebuie să aștepți foarte mult până când ești condus la o masă (asta dacă nu cumva e plin, caz în care trebuie să aștepți afară). Mâncarea, absolut delicioasă, este taman potrivită pentru tine dacă ești gurmand (cum sunt eu), iar deserturile nu mai zic! Iar prețurile sunt la fel de bune ca mâncarea. Înainte de a comanda, primești din partea casei jumări cu ceapă și pâine făcută în casă. Nu vă zic mai multe. Sper că v-am stârnit curiozitatea destul de mult încât să mergeți să vă convingeți singuri de bunătățile de acolo.

Starbucks.

Eeeei, touche, my friends! M-a nimerit Facebook cu alegerea lui.

Toți cei care mă cunosc știu că am o slăbiciune, ca și mulți alții ca mine, pentru cafeaua de la Starbucks. Cu mâna pe inimă vă spun că este, efectiv, Cea. Mai. Bună. Cafea. Din. Lume! Aș putea bea cafea de la Starbucks dimineața, la prânz și seara. Aperitiv, fel principal sau desert. Un Caramel Macchiato cald când e frig sau un Iced Caramel Macchiato când e cald merge perfect indiferent unde te afli, cu cine sau care ți-e starea de spirit. Indiferent că îl savurezi la Vitan, la Victoriei sau în Băneasa, vei da peste tot de aceeași aromă desăvârșită a cafelei proaspete și de aceiași băieți drăguți care o prepară. So yes, 5* pentru Starbucks. :D

Rămâi cu mine.

Nu, nu este o declarație, ci numele unui serial românesc, marca HBO, ce îi are printre actori pe Aureliu Surulescu, Iulia Lumânare și Andi Vasluianu. Serialul prezintă viețile și poveștile personajelor, ce se influențează într-un mod fascinant unele pe celelalte. Nu am reușit să văd serialul de la primul episod, dar am prins din mers și îl așteptam cu nerăbdare pe următorul. Nu sunt fană seriale și filme românești, dar acesta m-a prins și nu mi-a mai dat drumul până când nu s-a terminat. Intenționez să-l revăd, de la cap la coadă.

How the Grinch stole Christmas.

Filmul meu preferat din toate timpurile. Îl revăd cu drag de fiecare dată când vine Crăciunul, îngânând replicile odată cu actorii. De când eram mică, a devenit o tradiție să-mi prepar o cană de ciocolată caldă cu caramel și să mă uit la Grinch împreună cu mama. Cred că deja suntem cu toții familiarizați cu povestea lui Grinch, un omuleț verde, ce traiește în orășelul Whoville, păros și lipicios, dar amuzant, ce ajunge să urască Crăciunul pentru că, atunci când era mic, toți colegii de clasă și-au bătut joc de el când a încercat să-i dăruiască un cadou de Crăciun fetei pe care o plăcea. Din acel moment, el a urcat pe vârful unui munte și a rămas acolo, urând Crăciunul din toți rărunchii, iar inima lui micșorându-se cu două mărimi. Pe măsură ce creștea tot căuta o cale de a se răzbuna, de a opri râsetele și chicotelile de fericire ce veneau odată cu sărbătorile. S-a deghizat în Moș Crăciun, și-a construit o sanie și a pornit înspre micul oraș pentru a fura toate cadourile lăsate de Moșul. Când, în sfârșit, a reusit, și le-a urcat pe vârful muntelui ca să le arunce în prăpastie, aude din nou cântecelele și atmosfera de voie bună venind dinspre poalele muntelui. Iar atunci realizează că sărbătoarea Crăciunului nu constă în cadouri și lucruri materiale, ci mai degrabă în stări de spirit și sentimente, iar pe acestea n-ai cum să le furi. Chiar dacă am vazut filmul ăsta de 1000 de ori, la final rămân mereu pe gânduri, pentru că nu numai în perioada Crăciunului, ci și în restul timpului trebuie să prețuim mai mult acele aspecte ale vieții ce sunt neprețuite: familia, prietenii, sanatatea, bucuriile vieții, si să nu mai punem atâta accent pe lucrurile materiale care pot fi înlocuite foarte ușor.

Cam aici s-a oprit Facebook cu sugestiile lui, dar poate va găsi în curând altele noi. Țineți aproape. :D