E sesiune și eu
scriu articole. Mă simt exact ca în poza aia care a devenit virală pe Facebook
în ultimele zile, „Ești mafiot dacă dormi în sesiune”. Well… nu mă înjurați,
dar eu chiar dorm în sesiune. Aa, și scriu articole. :D
Articolul ăsta,
spre deosebire de toate celelalte de până acum, n-are un subiect anume. În
flow-ul de gânduri care mă năpădeau într-o seară, când am pus capul pe pernă,
unul din ele a fost că aș putea să le pun pe hârtie. Mă rog, impropriu spus.
Ar trebui să ne
gândim mai mult la noi și mai puțin la ceilalți. Sună egoist, dar ăsta e
adevărul. Nu știu care e cheia succesului, dar știu care nu e: să încerci să
mulțumești pe toată lumea. Unii oameni sunt imposibil de mulțumit, oricât te-ai
strădui, oricât ai da tu ce-i mai bun din tine, ei n-o să dea ce-i mai bun din
ei. E ca și cum te-ai aștepta ca un leu să nu te mănânce doar pentru că tu nu
l-ai mâncat pe el.
Și atunci, dacă
ei nu se străduiesc pentru bunăstarea lor, tu de ce ai face-o? De ce să-ți
pierzi tu timpul și de ce să-ți cheltui resursele prețioase pentru acei oameni
care nu au nevoie de ele? Mai bine începe să investești în tine, în drumul
către liniștea ta sufletească, câtre țelurile tale, către fericirea ta. Nu-ți
cheltui energia și timpul cu oamenii care nu au nevoie de ele. Au timpul lor
propriu, pe care ar face bine să-l folosească în scopuri mai utile.
Nu face un lucru
dacă nu te face pe tine, în primul rând, să te simți bine. Sau cel puțin
confortabil în propria piele. E rău pentru tine, dar bun pentru alții? Renunță.
Nu vorbim aici de donat rinichi sau de a-ți îngriji copilul răcit, la 3
dimineața. Vorbim de mai mult sau mai puțin micile întâmplări ale vieții. Ar
trebui să învățăm să spunem „Nu” la momentul potrivit, că doar de aia e în
dicționar. Dacă n-ar fi existat, am fi avut o scuză, dar nici atunci, pentru că
există alte cuvinte prin care putem spune „Nu”.
Toate ideile
astea ale mele mă fac să mă gândesc la desktop-ul unui calculator. Cred că toți
am avut, cel puțin o dată în viață, desktop-ul plin de lucruri de inutile. Cam
așa și-n viața reală, ne umplem „desktop-urile” cu chestii care nici n-ar
trebui să fie acolo in the first place. Unele ar trebui puse în folderele mai
lăturalnice, altele direct în Recycle Bin. Dar e bine că tot facem curat când
observăm că s-au adunat prea multe și pe alea noi care vin nu mai avem loc unde
să le punem.
Nu știu dacă,
prin articolul ăsta, vorbesc doar cu voi sau și cu mine însămi. Oricum ar fi, e
bine, poate așa învățăm să fim mai asertivi cu noi înșine, cu cei din jur, cu
acțiunile și gândurile noastre.
