Abracadabra, hocus-pocus și ce mai vreți voi

”

-          M-am plictisit!

-          Mai citește și tu o carte.  ”

Asta era mama care mă îndemna foarte des când eram mai mică să ”mai citesc și eu o carte”. Dar cu o frecvență destul de mare îmi intra pe o ureche și-mi ieșea pe cealaltă. Pentru că nu-mi plăcea să citesc. Atunci când chiar o făceam dintr-un motiv misterios, era prilej de sărbătoare. Toată lumea se mira atâta, că mai că-mi venea să renunț acolo, pe loc.

Recunosc, întotdeauna mi-au plăcut cărțile. Să le admir copertele frumos aliniate, să le cumpăr, dar nu să le și citesc. Că doar ăsta e scopul pentru care cumperi o carte, nu? S-o și citești. Doar că eu nu intrasem în lumea cărților atât de adânc încât să rămân acolo forever and ever. E drept că mai găseam din când în când câte-o trilogie pe care s-o citesc cu sufletul la gură într-o săptămână, dar magia se oprea acolo. Reveneam la ritualul veșnic de a intra într-o librărie, a admira cărțile, poate pe unele le și cumpăram, dar uitam de ele din momentul în care le găseam un loc confortabil în bibliotecă. Nu e ceva cu care mă mândresc, faptul că păream incapabilă de a strecura o lectură bună în timpul meu foarte liber. Cred că era lipsa de răbdare, răbdare până descopeream firul poveștii și mă acomodam cu personajele, răbdare până ajungeam să nu mai încurc numele personajelor între ele.

Dar. Pentru că există un mare ”dar” în povestea asta. De la o vreme ceva s-a schimbat. De vreo lună încoace citesc carte după carte, poveste după poveste, mă surprind intrând în aceleași librării ca mai demult, dar cu nerăbdarea de a citi cât mai repede cartea pe care o cumpăr. Mă pomenesc că stau cu orele la un raft, cu zece cărți în brațe, neștiind pe care să le aleg, pentru că n-am destui bani în portofel încât să le cumpăr pe toate. Și când, în final, aleg cu mare greutate câteva, mă aflu într-o altă dificultate, pentru că nu știu pe care s-o încep prima!

Stau și mă gândesc ce s-a întâmplat acum o lună de m-a făcut atât de pasionată de cărți ca niciodată. Dar mi-am dat seama imediat. Cărțile s-au întâmplat. Nerăbdarea de a sări direct la jumătatea ei s-a păstrat, dar nu totdeauna primele zece pagini dintr-o carte sunt plictisitoare, și atunci când ajung la jumătate, mă uit la cotor și mă gândesc ”Wow, cât am citit! Și wow, cât mai am de citit!” Și sentimentul ăla pe care îl ai când ții în mână o carte pe jumătate citită. Și sentimentul ăla pe care îl ai când ajungi la deznodământ și nu mai prididești să afli ce s-a întâmplat cu îndrăgostiții care nu puteau fi împreună dintr-un motiv sau altul sau cine a pornit incendiul pe insula aia privată sau cine era impostorul care se dădea drept soțul tipei care era personajul principal. Sau ”the aha! moments” de pe la mijloc, când îți dai seama cum stau lucrurile de fapt. Astea toate adunate m-au făcut acum să citesc non-stop și să adun pe noptieră un număr impresionat de cărți ”în așteptare” pe care abia aștept să le descopăr.

Mama e cea mai încântată de schimbarea asta. Dorința i s-a împlinit. Și acum nu mai e dorința ei, e a mea. Vreo câțiva ani mai târziu, dar better late than never.

Cosmo girl

Încă de mică am fost fană înfocată a revistelor. Cred că ne amintim cu toții de Cool Girl, Bravo Girl și Bravo, reviste pe care eu le savuram din scoarță-n scoarță pe terasa casei bunicilor de la Rîmnicu Sărat. Pe măsură ce am crescut, iar Cool Girl și Bravo deveneau numai niște amintiri, am ridicat ștacheta și în ceea ce privește revistele. Astfel am devenit o Cosmo girl.

Niciodată nu mi-am pus problema care sunt articolele unei reviste care îmi plac sau îmi displac, o citeam și o priveam ca un întreg. Dar pentru numărul ăsta de septembrie am zis să schimb puțin lucrurile.

Dacă ar fi să aleg punctele forte ale ediției de septembrie 2014, aș alege interviurile cu Megan Fox și, respectiv, Oceana. Mi se par foarte interesante și fascinante interviurile cu vedetele de la Hollywood. Ai ocazia să le vezi și alte laturi decât cele expuse în filme, emisiuni sau surprinse de paparazzi. Iar pentru că vedetele sunt pentru mine ”undeva, departe”, mereu am avut senzația că a citi un interviu de genul acesta e ca și cum te-ai uita pe gaura cheii într-o cameră încuiată, plină cu ciocolată, vezi doar o bucățică miiiiiică de tot al unui întreg ce nu-ți stă în puteri să-l descoperi. Desigur că nu întotdeauna e vorba de ciocolată, dar dacă interviul e reușit, sunt dispusă să trec peste acest aspect.

Un alt lucru ce mi-a atras atenția într-un mod plăcut a fost citatul lui Johnny Depp, ”de ridicat sprânceana”: ”Singurele ființe suficient de evoluate pentru a simți dragoste pură sunt copiii și cățeii.” Noi, adulții, am pierdut undeva, pe drumul ăsta lung și întortocheat al vieții, capacitatea de a primi și de a oferi iubire necontaminată cu răutate, invidie, supărări, orgoliu, rețineri.

Și, în final, o să mai evidențiez un singur articol care mie mi s-a părut foarte util, și anume Brush UP! Articol care oferă indicații despre ce rol își are fiecare pensulă din trusele noastre de machiaj. Deși sunt o împătimită a machiajului, niciodată nu am reușit să descifrez pe deplin motivul pentru care au fost create atâtea pensule și pămătufuri pentru fiecare colțișor al feței. Pensulă pentru corector, pensulă pentru fardul de pleoape, pensulă pentru fond de ten, pensulă pentru blush, pensulă pentru estomparea culorilor. Uf… greu. Noroc cu articolul din Cosmopolitan, că mă mai scoate din ceață.

Și pentru că, până acum n-am vorbit decât despre aspectele pro ale numărului de septembrie al revistei Cosmopolitan, am să spun câteva cuvinte și despre partea cealaltă. Nu cred că este vreun articol despre care să spun în mod clar că nu-mi place. Toate sunt folositoare într-un fel sau altul, unele mai mult, altele mai puțin, pentru unii mai mult, pentru alții mai puțin. Fiecare articol a necesitat muncă și efort și ar fi nedrept pentru realizatorii acelor articole să dau un review negativ.

Cam atât despre revista Cosmo de luna asta. Stați pe-aproape, am să mai revin cu recenzii ale revistelor mele preferate. :D 

Foto: 
https://www.facebook.com/TeodoraNitescuPhotography

Cri, cri, cri, toamnă gri, nu credeam c-o să mai vii

Ei dragilor, iată că se duse și mult iubita vară, una dintre multele veri ce au fost și vor să vină. O vară în care m-am distrat, m-am relaxat, m-am plimbat, m-am bronzat și m-am cojit, am vizitat castele și m-am plimbat cu mașina pe autostrăzi nemțești, am mâncat mai mult decât ar fi trebuit, o vară în care nu m-am destrăbălat atât cât ar fi trebuit.

Și iaca a venit toamna și ne-a adus deja primele ploi și primele experiențe plăcute. Una dintre ele întâmplându-se chiar astăzi, 3 septembrie. Despre ce e vorba? Despre ceea ce se numește consiliere. Da, astăzi am fost consiliată în carieră. Dacă vă întrebați care carieră, o să vă răspund ”aia care o sa urmeze”, pentru că ăsta este primul pas către ea.

Acum câteva zile, am primit un mail foarte promițător, în care mi-era prezentat un proiect european dezvoltat de o firmă de HR, ce constă practic în ajutarea tinerilor de a se integra pe piața muncii. Mai concret, în anumite stagii de practică care, ulterior, să se soldeze cu un job. Part sau full time. Și am zis ”Wow! Mișto oportunitate!”. Am adunat câțiva colegi interesați și am ieșit, oficial, din zona de confort! Asta în câteva cuvinte proiectul per ansamblu, dar ceea ce am făcut azi a fost o operațiune mult mai complexă.

M-am bucurat să aflu că până să ajungem să beneficiem efectiv de internship, vom parcurge anumite etape ce ne vor ajuta sa ne definim calitățile și să ne cunoaștem lacunele, să ne descoperim abilitățile și domeniile în care trebuie să mai perseverăm. Și am pornit la treabă. Inițial, am fost puși la curent cu toate informațiile pe care eu vi le dau vouă acum, apoi am trecut printr-un workshop de dezvoltare personală, unde ne-am exersat punctele forte și ne-am depășit câteva dintre barierele proprii. Apoi am continuat către această consiliere în carieră cu care vă tot amăgesc de la începutul articolului.

Consilierea în carieră nu înseamnă să mergi la un specialist în acest domeniu și să te aștepți ca el să-ți descopere talentele și aptitudinile, să îți spună unde să te angajezi sau ce să faci în această direcție, nu înseamnă să te duci acolo și să stai cu mâinile-n sân, ”hai, dezvoltă-mă!”. Nope. Cine credea asta, o să fie dezamăgit. Să fii consiliat în carieră înseamnă să fii dispus să-ți irosești din timpul tău liber și să cooperezi cu un consilier experimentat pentru a mai adăuga câteva cărămizi la temelia carierei tale sau măcar să știi de unde să începi să construiești.

După consilierea de grup, în care am discutat despre aspectele generale ce privesc consilierea, cum trebuie să arate un CV, cum ar trebui să ne prezentăm la un interviu, care sunt abilitățile personale cele mai căutate de un angajator, factorii care intervin în luarea unei decizii în legătură cu un loc de muncă și anume timpul liber, cât de mult timp suntem dispuși să stăm separați de persoanele apropiate nouă, competențele personale și multe altele, a urmat partea cea mai importantă: consilierea individuală.

Aceasta presupune discuția cu un consilier acreditat, cu experiență, care să te ajute să îți dai seama care sunt punctele tale forte, dacă ele coincid cu cele ”populare”, ca să le zic așa, care să te îndrume către anumite domenii de lucru potrivite ție. După ce am predat prima foaie de feedback, am fost îndrumată către o sală de calculatoare unde am rezolvat câteva teste. De raționament matematic, de abilități ”funcționărești” sau cât de atent ești la detalii și cât de bine îți e dezvoltat spiritul de observație, de transfer analogic sau cât de bun ești în a face analogii între anumite domenii, în a aplica informațiile învățate într-o parte, în altă parte.

După discuția avută pe marginea rezultatelor de la aceste teste, o să mă umflu puțin în pene și o să vă spun că sunt foarte mândră de mine. Am reușit să obțin rezultate foarte bune la toate testele, ceea ce face ca potențialul meu ca viitor stagiar la HR, și nu numai, să crească considerabil. Cred că de asta aveam nevoie ca încrederea mea în forțele proprii să fie mai bine definită și ca linia zonei mele de confort să fie mai ușor modelată.

Am să închei articolul spunându-vă că, dacă aveți șansa (și dacă n-o aveți, creați-vi-o) să beneficiați de această consiliere în carieră, faceți-o cu toată încrederea! O să vă ofere o altă perspectivă asupra potențialului vostru de muncă, asupra calităților voastre, asupra targeturilor pe care vi le propuneți.

Este un lucru extraordinar că, noi, tinerii din ziua de astăzi, avem posibilitatea să fim îndrumați către locurile unde ne potrivim cel mai bine în ceea ce privește joburile, că primim sprijin din partea anumitor companii pentru a ne integra pe piața muncii și a dobândi experiență, că putem primi feedback pentru a fi conștienți de ceea ce trebuie să îmbunătățim, că suntem încurajați să facem practică, să muncim, să fim activi!

Numai cel ce nu caută, nu găsește aceste lucruri. Ele sunt acolo, ne așteaptă, dar trebuie să avem ochi să le privim…