La cauciuc prin Germania iarăşi

Iată că prima vacanţă pe anul ăsta s-a dus mai repede decât ne-am aşteptat, dar putem spune că ne-am bucurat de ea din plin. Chiar dacă anul trecut am ales tot Germania pentru a ne petrece vacanţa, anul ăsta a avut noutăţile lui. Şi ce mai noutăţi! Am ales un traseu absolut minunat, din vestul Germaniei, prin oraşele mai mici şi mai mari de pe malul Rinului, pe care le-am explorat până la epuizare.

Itinerariul excursiei a semănat cu cel de anul trecut, până într-un anumit moment. Avion la 7 dimineaţa până la Stuttgart, închiriat maşină, pornit la drum. Dar la alt drum.

Am plecat de aici, de la 40 de grade Celsius şi caniculă, şi am ajuns în Stuttgart, la 15 grade Celsius, frig şi ploaie. Inutil să spun că, îmbrăcată fiind cu o rochiţă subţirică şi geacă de blugi, am dârdâit de frig. Şi anul trecut când am aterizat a fost friguţ, dar apoi s-a încălzit. N-a fost să fie…

N-am zăbovit prea mult, am luat maşinile şi am pornit către locul în care urma să dormim în prima noapte, un orăşel micuţ de pe malul Rinului, numit Sankt Goar, dar pe drum ne-am oprit să mâncăm în Rudesheim. Dat fiind că unora dintre noi ne era foarte frig (ha!) şi, de asemenea, pentru că ploua, şi eram şi obosiţi de pe drum, am pornit spre hotel, un hotel micuţ, dar primitor. Ne-am odihnit puţin şi seara am ieşit la cofetărie să mâncăm o prăjitură. Aţi fi surprinşi, dar nemţii, spre deosebire de noi, şi-au păstrat tradiţia de a merge într-un anumit loc pentru a mânca strict o prăjitură. Ceea ce nu ne-a displăcut absolut deloc! :))

A doua zi, ne-am strâns bagajele şi am pornit spre locul unde urma să stăm şase zile, dar pentru că zona în care am stat şi în care ne-am plimbat era ticsită de castele, mai mici şi mai mari, ne-am hotărât să vizităm trei dintre ele, Liebenstein şi Sterrenberg, aflate într-o localitate numită Kamp-Bornhofen, care erau cam închise, dar tot am dat o tură prin curte, unde am şi descoperit minunatele panorame pe care le ofereau, şi bineînţeles, am făcut poze, şi castelul Marksburg, din oraşul Braubach, unde am avut parte de un tur în limba engleză, cu ghid, dar nu înainte de a mânca, of course, o prăjiturică… mică… bine, nu chiar atât de mică. După ce am plecat de la castele, ni s-a făcut foame aşa că următoare oprire a fost în Boppard, unde am luat câteva suveniruri şi am mâncaaaat. Cu burţile pline, am pornit spre Bacharach, localitatea unde urma să ne cazăm pentru următoarele cinci nopţi.

A treia zi, am pornit spre Bonn, fosta capitală a Germaniei, unde am vizitat casa lui Beethoven, ne-am plimbat pe străzile oraşului, ne-am savurat sandwichurile cu cârnaţi şi muştar şi casoletele cu zmeură (cea mai bună zmeură pe care am mâncat-o vreodată!!), ne-am luat maşinile şi am luat-o către Koblenz, un alt oraş din apropierea Bonn-ului, unde am traversat Rinul cu telegondola către o fortăreaţă. Acolo am dat peste o expoziţie de figurine Playmobile, unele dintre ele în mărime naturală, foarte haioase, cu care am făcut şi poze. Am mâncat la un restaurant de pe malul Rinului şi am plecat înapoi spre apartamentul din Bacharach.

A patra zi, am ieşit puţin din graniţele Germaniei şi am vizitat Luxemburgul, fiind la numai 2h de mers cu maşina de locul unde stăteam, ar fi fost şi păcat să nu mergem acolo. Deja începuse să se încălzească binidităt, aşa că am profitat de soare şi de vremea bună şi am făcut turul oraşului cu un doubledecker wannabe :))). Ne-am plimbat puţin prin centrul oraşului, am mâncat şi am pornit spre Trier, cel mai vechi oraş din Germania. Ne-am limitat la a ne plimba pe străzile oraşului pentru că am ajuns prea târziu şi toate magazinele erau închise. Am băut un cappuccino şi am pornit spre „casă”.

În cea de-a cincea zi, am mers la Mainz, un alt oraş de pe Rin. Acolo am vizitat domul din Mainz şi muzeul Gutenberg, tipograful german, renumit pentru contribuţia lui la tehnologia tipăririi. Am decis să ne întoarcem mai devreme la Bacharach şi să luăm masa la restaurantul grecesc din oraş, unde am băut ouzo şi am mâncat cel mai bun miel ever!

A şasea zi am plecat spre Koln, unde aveam în plan să vizităm foarte multe lucruri, dar din păcate nu ne-a ajuns timpul. Aşa că am văzut domul din Koln, una dintre cele mai mari şi mai maiestuoase clădiri de acest gen din Europa, fiind cel mai mare din Europa de Nord. Aici se află moaştele celor Trei Magi. Apoi am mers la muzeul de ciocolată, unde am aflat din ce zone ale lumii provine materia primă pentru deliciosul desert pe care îl savurăm cu atâta plăcere, de la mic la mare. Am luat parte şi la procesul de fabricare şi ambalare a ciocolatei, iar la sfârşit, bineînţeles, nu puteam pleca fără o sacoşă plină de ciocolată care mai de care mai felurită. După ce ne-a plouat în gură pe lângă atâta ciocolată, am fugit repede să prindem vaporul care pleca în plimbare pe Rin. Cu ocazia asta ne-am odihnit puţin şi am privit cu curiozitate spre clădirile, vechi sau moderne, de pe malul fluviului. Cum ne-am dat jos de pe vapor, am şi dat nas în nas cu un restaurant care ne îndemna să-i ocupăm scaunele. După cum bine puteţi observa, nimic nu s-a făcut fără o porţie buuuună de mâncare! După ce ne-am umplut stomacurile, am luat-o la picior prin centrul foarte aglomerat al oraşului, am făcut puţin shopping, am băut o cafea şi am mâncat o prăjitură şi am pornit spre Bacharach pentru că deja se făcuse destul de târziu şi aveam şi bagaje de făcut. Voiam să vizităm şi muzeul parfumurilor şi grădina zoologică şi să mergem şi cu autobuzul cu etaj prin oraş, dar nu am avut timp…

În cea de-a şaptea şi, aş putea spune, ultima zi de plimbare, am vrut să vizităm şi Frankfurt, dar am votat de comun acord că suntem prea obosiţi să mai facem asta, aşa că ne-am luat bagajele şi adio de la Bacharach şi am plecat spre oraşul unde şi anul trecut ne-am petrecut o bună bucată de vreme şi anume Freudenstadt. Am dormit în noaptea aceea la rudele noastre stabilite acolo, urmând ca a doua zi, la 6 dimineaţa, să plecăm spre aeroportul din Stuttgart. La 9 a decolat avionul, iar noi la 13:30 deja eram acasă.

În plimbarea de anul ăsta prin Germania am făcut puţin slalom prin vreo patru landuri, însumând aproximativ 1700 de km făcuţi numai cu maşina. Zona pe care am ales să o vizităm, din vest, era plină de castele şi de case frumos colorate, dar care nu te zgâriau pe ochi când le priveai, şi nu în ultimul rând, podgorii şi podgorii întinse cât vedeai cu ochii, pe toate dealurile, nu conta ca panta era de aproape 45 de grade. Stăteam la un moment dat să ne gândim cum naiba or culege şi or stropi viile alea, dar ne-a luat ameţeala numai gândindu-ne aşa că am renunţat. Vremea a ţinut cu noi până la urmă, aşa că nimic nu a lipsit pentru o vacanţă perfectă!

În curând, vor urma şi multe multe poze, nu atât de multe ca anul trecut, dar suficiente cât să surprindă minunăţiile ce le-am văzut. Şi acum, cum ar zice nemţii, ciuuuus!!

P.S.: poza reprezintă o părticică miiiiică din câte am vizitat, şi anume, priveliştea pe care am avut-o de la fortăreaţa din Koblenz, la care am urcat cu telegondola care se vede şi ea în poză.