Furtul de conţinut – ce este şi cum acţionăm dacă ni se întâmplă

Seara trecută dădeam un scroll mic pe Facebook înainte de culcare şi dau peste un articol scris de o fată, nu ştiu cine e, nu o cunosc, dar articolul începea cam aşa:

„Băi, eu sunt invidioasă pe bărbaţi. Mi-e ciudă când îi văd că se trezesc dimineaţa şi-n 5 minute sunt gata de plecare pentru că ei nu trebuie să se spoiască cu fond de ten Lumiere Active Rejuvenesse Hybrid SPF 16 Matifiant Hidratant Colorant Exasperant Iritant Deloc-important, să-şi facă genele (apropo, voi aţi observat ce gene lungi şi întoarse au aştia??? Mizeriile!!!), să îşi pudreze nasul, să îşi pună protej-slip cu aromă de ocean în spume şi levănţică proaspăt culeasă din Etiopia şi nici să-şi repare cearcănele cât găleata cu un şpaclu de concealer.” *** etc

Ştiam că l-am mai citit undeva şi nu pe un blog, ci într-o carte. Aşa că am făcut puţin research. Articolul citit de mine aseară, care cică aparţine acelei domnişoare, este, de fapt, furat! Da, furat. De pe blogul Dianei cu Vanilie, Dianei Sorescu, care, din nefericire, nu se mai află printre noi de aproape doi ani... Eu am aflat de ea, din păcate, după ce a părăsit lumea noastră, datorită cărţii în care prietenii ei au adunat articolele ei de pe blog şi care a fost publicată. O citeam anul trecut pe plajă...

Revenind la oile noastre, treaba asta săvârşită de această domnişoară, nu dăm nume că nu bălăcărim lumea pe aici, se cheamă furt de conţinut şi, pare-se că se pedepseşte prin lege. Am făcut puţin research şi pe tema asta, aşa că acest articol o să-l dedic furtului de conţinut şi ce facem dacă cineva ne fură articolele cu copy-paste!

Well, se pare că de stat cu mâinile în sân nu se pune problema, pentru că există destul de multe soluţii. Conform legii, o persoană ce realizează astfel de opere literare, cum le spun ei, unde intră şi articolele de pe blogul personal, are drepturi de autor asupra lor. Dacă terţe persoane preiau articolele voastre de pe blog şi le dau copy-paste la ei pe blog, puteţi apela la următoarele măsuri:

1. Puteţi da în judecată persoana care v-a furat articolul sau îi puteţi face o plângere penală.
2. Puteţi contacta proprietarul site-ului care oferă găzduire (Blogspot, Wordpress) în care le explicaţi situaţia, iar ei vă evaluează cererea de ştergere a acelor articole. Durează destul de mult, dar o fac.
3. Puteţi raporta prin Google acele site-uri, înafară de cel original, al vostru adică, care conţin articolele voastre în mod ilegal.

... şi multe alte soluţii pe care le găsiţi aici, în funcţie de categoria în care se află blogul vostru şi de timpul şi resursele pe care le aveţi la dispoziţie.

Există două situaţii în care terţe persoane pot prelua, în mod legit, conţinut de pe blogul tău. Şi anume, dacă specifică sursa şi numele autorului, adică adresa web a blogului de pe care a fost preluat, precum şi numele celui care l-a scris. Adică aşa cum veţi vedea că voi face eu la sfărşitul articolului. A doua situaţie este cea în care este preluat un scurt extras din articolul respectiv. Un paragraf, hai două, în niciun caz 90% din articol aşa cum a făcut persoana despre care vă povesteam la început.

V-aş da şi dovezile, dar nu aş vrea să-i fac trafic gratis domnişoarei pe un articol care nu este al ei. Şi ăsta este cel pe care l-am descoperit eu pentru că îl citisem în urmă cu ceva vreme, dar cine ştie câte astfel de articole mai are. Doar pentru că deţinătorul blogului de pe care iei un articol, nu mai este printre noi şi nu are cine să-ţi facă plângere, asta nu înseamnă că ai voie să furi.

În orice caz, pentru că v-am vorbit puţin de Diana cu Vanilie, vă las aici un link unde puteţi citi mai multe articole de-ale ei, link de unde a fost luat şi paragraful de mai sus, iar despre furtul de conţinut puteţi citi pe site-ul web menţionat mai sus, dar şi dacă daţi un scurt search pe Google.

Cum puteţi verifica dacă articolele voastre au fost copiate? Simplu. Cu un copy-paste a unei fraze sau a unui paragraf pe Google pentru a vedea dacă propoziţiile alea se mai află pe vreun alt blog decât al vostru.

Cum ne putem proteja de furtul de conţinut? Simplu. Nu putem. Pentru că odată ce articolele noastre au fost încărcate pe internet, având posibilitatea de selectare a textului, ele sunt automat expuse preluării ilegale.

Dar putem acţiona post-factum. Dacă descoperiţi că articolele voastre au fost furate, aveţi destule posibilităţi prin care puteţi face ceva în sensul ăsta. Dacă descoperiţi că articolele altcuiva au fost furate, articole de care sunteţi siguri că aparţin persoanei respective şi puteţi verifica asta, înştiinţaţi persoana respectivă. Cu siguranţă vă va fi recunoscătoare.

Până data viitoare, cius! :D

***Diana cu Vanilie

Ce e fericirea pentru voi?

Există o vorbă care se plimbă pe buzele multora dintre noi, cum că banii n-aduc fericirea. Sunt de acord şi nu sunt de acord. Conceptul ăsta de fericire este atât de subiectiv, atât de diferit de la persoană la persoană. Şi totul depinde de aşteptările noastre, de la viaţă, de la ceilalţi, de la noi înşine.

Ca atunci când dai un examen şi te aştepţi să iei nota mare. Dacă nu ai luat nota pe care o aşteptai, devii nefericit.

Ca atunci când te aştepţi ca iubitul să-şi amintească de aniversarea voastră de un an, doi, cinci, zece. Dacă nu se întâmplă asta, devii nefericită.

Ca atunci când ai reuşit să construieşti ceva de unul singur şi te aştepţi ca ceilalţi să te aprecieze. În schimb, nu se întâmplă asta pentru că lumea e rea şi nimeni nu se bucură cu tine în reuşitele tale. Când se întâmplă asta, devii nefericit.

Ca atunci când se aliniază planetele în sfârşit şi pentru tine şi ai cunoscut persoana aia pe care o tot aşteptai, cu care să-ţi împarţi zilele şi nopţile, şi te aştepţi ca prietena pe care o credeai cea mai bună să se bucure pentru tine. Când nu se întâmplă asta, devii nefericit.

Adică atunci când te aştepţi la mult şi primeşti puţin, atunci eşti nefericit. Dacă ar fi invers, ai mai fi nefericit?

Aş putea să stau până mâine dimineaţă şi să tot dau exemple de astea de situaţii în care ne punem propria fericire în mâinile celorlalţi, în care avem aşteptări mult prea mari de la ceilalţi, fără să ne dăm seama că suntem cu toţii oameni şi greşim. Chiar şi persoanele dragi nouă ne greşesc şi noi le greşim lor, fără intenţie şi fără să ne dăm seama că facem asta. În cele mai multe cazuri.

După cum bine v-aţi dat seama, în articolul ăsta nu vorbim despre bani. Vorbim despre ce loc ocupă atât banii, cât şi alte lucruri în construirea fericirii noastre.

Banii aduc fericirea. Da, atunci când n-ai mâncat de trei zile şi faci rost de bani să-ţi iei o pâine, atunci eşti fericit. Atunci poţi spune că banii ţi-au adus fericirea. Atunci când i s-au rupt adidaşii copilului tău şi peste două zile începe şcoala şi reuşeşti să-i cumperi adidaşi noi. Atunci poţi spune că banii ţi-au adus fericirea. Dar când se rup şi ăştia şi trebuie să cumperi alţii, s-a dus dracu fericirea ta.

Banii n-aduc fericirea. Într-adevăr, banii ar trebui să fie printre ultimele locuri în ierarhia fericirii. Dragostea, prietenia, zâmbetele, râsetele, aprecierile, astea aduc adevărata fericire.

Atunci când te descurci bine la job şi eşti felicitat de şef. Atunci eşti fericit.

Atunci când faci pe cineva să zâmbească după o zi grea. Atunci eşti fericit.

Atunci când te cuibăreşti în braţele persoanei iubite şi simţi că nu-ţi mai trebuie nimic pentru tot restul vieţii. Atunci eşti fericit.

Da, şi banii aduc fericirea, dar fericirea adusă de bani durează atât de puţin… pentru că îţi aduc numai lucruri materiale, care mai devreme sau mai târziu dispar, pe care le poţi pierde sau care îţi pot fi furate.

Fericirea care vine din interior, sentimentele autentice, senzaţiile alea pe care le trăieşti zi de zi, aia e fericire adevărată. Aia e fericirea care nu ţi-o poate lua nimeni pentru că e a ta şi numai a ta.

Aşa gândesc eu şi astea sunt lucrurile care mă fac pe mine fericită. Da, inclusiv banii. O parte dintre voi o să fiţi de acord cu mine, o parte dintre voi nu, dar e ok, pentru că suntem cu toţii diferiţi, iar scopul meu nu este să vă conving…

Cum spuneam, fericirea e atât de subiectivă… Vouă ce vă trece prin minte când vă gândiţi la fericire?

Ceainăria Infinitea sau cum să te simţi ca în Rai pentru câteva ore

Am incercat de multe ori sa scriu articolul asta, dar din nu-stiu-care motiv n-am reusit sa incropesc mai mult de doua fraze. Se poate sa fie de la caldura asta infernala care parca nu mai trece odata, sa vina furtunile domne! In orice caz, aveam subiectul, aveam ideile, aveam si pozele chiar, dar cand voiam sa le aranjez asa frumos in ceea ce se cheama un articol… pauza. Nimic, mai nene. Nici diacriticele nu vor sa se activeze de la gradele astea Celsius care ne invadeaza.

Nici acum, in ceasul al doispelea, nu sunt foarte sigura in ce maniera o sa povestesc ceea ce am sa va povestesc, dar deja am stat pe tusa prea mult timp, asa ca spre deosebire de celelalte articole, o sa fiu directa, scurta si la obiect. Un lucru il stiu cu siguranta, subiectul articolului si anume o ceainarie absolut minunata din Bucuresti, unde poti sa evadezi daca mori de cald.

Well, sa bei un ceai care are vreo 60 de grade nu e tocmai cea mai inspirata idee atunci cand afara sunt tot cam atatea, dar locul asta merita. Va vorbesc despre ceainaria Infinitea, superba ceainarie Infinitea, cu a ei curte interioara, care parca e desprinsa din cartile de povesti, unde ceaiul iti este servit in teapot-uri absolut adorabile, cu fel de fel de modele, zaharul si mierea in castronase minuscule in forma de stelute sau inimioare, iar daca optezi pentru un ceai rece intr-o combinatie de arome menite sa te faca sa uiti de cele 60 de grade de afara (la soare bineinteles), il vei primi intr-un pahar de ceramica, si el la fel de colorat, de juma de litru. O sa va dau un mic tips despre paharele astea, dar mai incolo. ;)

Nu stiu exact ce face ca acest loc sa fie atat de special…

Sa fie oare amplasamentul in oras, parcul Romniceanu din apropiere de Cotroceni, sau faptul ca o casa veche a fost transformata in ceainarie?

Sa fie curtea aia interioara absolut geniala, pe doua niveluri, care iti da senzatia ca ai pasit intr-o fila de poveste?

Sa fie decoratiunile, ceainicele sparte, ingramadite toate intr-un suport de flori si asezate langa oglinda aia prafuita si acoperita de ferigi?

Sa fie aromele ceaiurilor? Sa fie canapelele alea vintage, asortate cu abajururile lampilor?

Sa fie mesele de fier pe care se mai odihneste cate-o mica zburatoare din cand in cand?

Sau vegetatia luxurianta care mai ca sta cu tine la masa?

Sau poate sunt toate la un loc.

Atat interiorul, cat si exteriorul, ofera un cadru intim si relaxant, desi, daca ai rezervat masa in interior, cu putina stradanie, poti auzi ce vorbesc cei de la masa de langa tine, ceea ce, in opinia mea, nu este tocmai placut, mesele fiind foarte apropiate, iar pe fundal nu se aude muzica.

Am avut ocazia, acum vreo 2-3 saptamani, sa vizitez ceainaria inainte de ora 14:00, ora de deschidere din timpul saptamanii, inainte sa se umple toate mesele pana la refuz, cand era inca liniste. Cu ocazia asta, am imortalizat cateva detalii fara sa stanjenesc oamenii care isi savurau ceaiul sau prajitura, lasand astfel pozele sa vorbeasca in locul meu. Nu o sa va dezvalui mai multe, mai bine vedeti cu ochii vostri. :D

Atmosfera de acolo e greu de reprodus in cuvinte, asa ca sper ca v-am convins sa-i faceti o vizita, sa va convingeti singuri, daca nu ati ajuns acolo pana acum, sau sa reveniti, daca v-a placut.

O sa va las mai jos un link catre pagina lor web, programul lor fiind intre ora 14:00 si ora 00:00 in timpul saptamanii si intre ora 12:00 si ora 00:00 in week-end. Va recomand sa va faceti o rezervare daca intentionati sa ajungeti acolo spre seara, pentru ca nu numai eu stiu despre bijuteria asta.

Cum spuneam, aici e linkul, mailul lor este ceainaria_infinitea@yahoo.com, iar rezervari puteti face la 0723 175 300.

Enjoy!

Ahh, va spuneam despre paharele acelea frumusele, care din pacate nu apar in pozele astea, dar le gasiti la Ikea, putand sa alegeti dintre roz, bej sau negru. ;)

Ce scriem când nu ştim ce să scriem?

Mă tot gândesc de câteva zile încoace despre ce să mai scriu… sunt într-o mică pană de inspiraţie. De fapt eram, până acum. Şi stând eu aşa pe gânduri, se aprinde beculeţul! De ce n-aş scrie eu despre ce sa scrii atunci când nu ştii ce să scrii? Exact, o să vă dau câteva idei de articole de care vă încurajez să vă folosiţi atunci când aveţi nevoie de o sursă de inspiraţie.

Dacă daţi un search pe Google, aşa cum am făcut şi eu, recunosc, o să daţi peste destul de mulţi bloggeri care încearcă, cu toţii, să vă ofere subiecte pentru articolele blogului vostru. Nu zic că ideile lor nu sunt bune, doar că eu nu vreau să comentez ştiri, nici să scriu tutoriale (cel din urmă este o excepţie, buclele alea meritau un articol), n-o să vă spun ce strategii să aplicaţi când ieşiţi la agăţat şi nici ce măşti să vă puneţi în cap dacă aveţi părul despicat. Nu vreau nici să fac recenzii la tot felul de gadgeturi, nici să povestesc ce am făcut la cursuri, şcoală, facultate, club, piscină şamd şi nici să comentez viaţa vedetelor. Nici reţete de prăjituri n-o să pun pe blog, regret să vă dezamăgesc, şi nici n-o să împărtăşesc garderoba mea de zi cu zi, regret să vă dezamăgesc din nou. Pentru că nu e stilul meu şi atâta timp cât toată lumea scrie despre asta, eu de ce m-aş alătura lor? Suntem deja prea mulţi, o să ne călcăm în picioare. :)

Aşa că o să mă folosesc de ideile care deja au luat forma unui articol pe blogul meu şi poate am să adaug câteva noi, urmându-mi astfel propriul sfat.

Aşadar, puteţi să fiţi şi voi, la rândul vostru, o sursă de inspiraţie pentru ceilalţi, povestind despre cum aţi intrat în lumea bloggingului, poate cine ştie, articolul vostru va fi picătura care umple paharul altui blogger în devenire, care nu are incă suficient curaj să-şi posteze gândurile în văzul tuturor.

Dacă aţi fost într-o excursie grozavă, aţi vizitat oraşe mişto, care v-au plăcut nemaipomenit de mult, în ţară sau în afara ei, nu are importanţă, scrieţi despre asta.

Dacă aţi fost la un eveniment cool, o piesă de teatru sau un concert care v-a plăcut, o conferinţă, un workshop, indiferent din ce domeniu, scrieţi despre asta.

Dacă aţi citit o carte cu sufletul la gură sau aţi văzut un film care v-a ţinut în suspans de la început până la sfârşit, scrieţi despre asta. Se aplică şi la seriale, dar fără prea multe detalii sau spoilere, că s-ar putea cititorii voştri să se sature doar citindu-vă articolul. :))

Dacă aveţi opinii ferme în ceea ce priveşte un anumit subiect sau domeniu, puteţi să scrieţi şi despre asta, atâta timp cât nu săriţi calul, impunându-vă mai mult decât e cazul. Fiecare este liber să creadă ce doreşte, iar opinia voastră nu ar trebui să agreseze ochii cititorilor.

Dacă vă amintiţi de anumite experienţe plăcute prin care aţi trecut şi care v-au ajutat să deveniţi oamenii care sunteţi astăzi, scrieţi despre asta. E întotdeauna plăcut să fii un model de urmat sau cel puţin să încerci să fii.

Dacă sunteţi pasionaţi de muzică şi aţi asculta muzică every minute of every day, împărtăşiţi playlistul vostru şi cu ceilalţi şi, de ce nu, puteţi să faceţi schimb de playlisturi cu cititorii voştri. Toată lumea îşi împrospătează astfel melodiile pe care le ascultă când merge pe stradă, într-o seară călduroasă de vară. De exemplu.

Dacă aţi descoperit un restaurant unde se mănâncă super-mega-ultra bine, aveţi milă de cititorii voştri gurmanzi, aşa ca mine, şi spuneţi-le şi lor. Sigur o să vă pomenească dup-aia.

Şi nu în ultimul rând, dacă aveţi idei despre ce să scrii când nu ştii ce să scrii, scrieţi despre asta.

Cum am făcut şi eu.

Acum îi mai lipseşte un titlu, fir-ar să fie… Ah, gata am găsit! 

Long time no see sau cum să-ţi faci bucle mişto cu un creion

Mamăăă, cât timp a trecut de când nu am mai scris un articol!! Aproape că aţi uitat de mine, aşa-i?

Multe s-au întâmplat în ultima vreme… am absolvit o facultate, am învăţat de mi-au sărit capacele, am dat un examen de licenţă, pe care se întâmplă să-l fi luat cu brio, am muncit, m-am şi distrat alături de oameni frumoşi şi dragi mie, că deh, omu` mai are nevoie şi el de un moment de respiro, am fost la operetă, la teatru, la munte, la show-uri aviatice, am făcut fotografii şi am aşteptat cu sufletul la gură momentul acesta în care să stau cu un Strongbow în faţă (care btw e supermega bun, mai ales cele cu soc şi cu red berries, dacă nu le-aţi încercat, vă recomand s-o faceţi) şi să scriu articole pentru blog… ahhh this feels freakin` fine!

Şi pentru că nu pot să irosesc un articol fără să vă împărtăşesc ceva interesant, o să vă povestesc despre modalitatea foarte simplă şi rapidă de a vă face, fetelor, bucle din alea afro cum au negresele. Cu un creion. Da, da, aţi auzit… ăăă, adică aţi văzut bine. :D

Am postat eu vreo două poze pe Facebook în care vă amăgeam că vă spun pe blog cum am făcut buclele alea. Uite că a venit momentul.

Să vă explic, măi fetelor, de creionul magic. Probabil că aţi văzut tot felul de tutoriale cu tot felul de fete care îşi ondulează părul prin tot felul de metode :))). Din numeroasele metode pe care le-am văzut, paie, şosete, tricouri, bantu knots etc, am încercat doar una singură. Ce-i drept că cele înşirate mai sus nu necesită căldură, placă sau ondulator.

Pentru cârlionţi de ăştia cu creionul aveţi nevoie de: un creion, logic, de preferat ceva mai mare ca lungime, folie de aluminiu, placă, spumă de păr sau spray de fixare după preferinţe, şi răbdare. Procedeul fiind următorul… împărţiţi părul în şuviţe foarte subţiri, după ce l-aţi dat cu spumă şi l-aţi uscat bine bine, şi începeţi să înfăşuraţi câte o suviţă, pe rând, cât mai strâns şi cât mai aproape de rădăcină, în jurul creionului. Apoi luaţi folia de aluminiu (dacă vă întrebaţi de ce folie de aluminiu, răspunsul este ca să conducă mai bine căldura pe toată suviţa, care căldură o să vedeţi imediat) şi înfăşurati-o peste creion şi apoi puneţi placa (ete şi căldura) pe deasupra foliei. Placa nu trebuie ţinută mai mult de 5 secunde pentru că folia de aluminiu şi faptul că suviţa este foarte strânsă, face ca aceasta să se onduleze foarte repede. După ce aţi terminat tot părul, o să vă speriaţi puţin de ce a ieşit, dar not so fast pentru că urmează partea cea mai mişto, şi anume desfacerea suviţelor. Cu grijă şi cu răbdare, desfaceţi fiecare suviţă până când obţineţi aspectul acela afro. Dacă vă e teamă că vă ardeţi părul, puteţi folosi un spray cu protecţie termică, dar nu cred că există acest risc, având în vedere că placa o folosiţi foarte puţin.

Well, v-am împărtăşit şi secretul buclelor din acele poze. Sunt destul de uşor de făcut, e drept că îţi trebuie un dram de dexteritate, dar numai un dram. Mie mi-a luat în jur de 45 de minute numai buclele, plus încă 15 minute ca să le desfac. Pentru cine are păr drept, răbdare şi cine vrea o schimbare radicală, it`s the perfect style.

Dacă vreţi mai multe detalii, păreri sau clarificări, ştiţi unde mă găsiţi. See you next time, lovelies. Cius!