Ce e fericirea pentru voi?

Există o vorbă care se plimbă pe buzele multora dintre noi, cum că banii n-aduc fericirea. Sunt de acord şi nu sunt de acord. Conceptul ăsta de fericire este atât de subiectiv, atât de diferit de la persoană la persoană. Şi totul depinde de aşteptările noastre, de la viaţă, de la ceilalţi, de la noi înşine.

Ca atunci când dai un examen şi te aştepţi să iei nota mare. Dacă nu ai luat nota pe care o aşteptai, devii nefericit.

Ca atunci când te aştepţi ca iubitul să-şi amintească de aniversarea voastră de un an, doi, cinci, zece. Dacă nu se întâmplă asta, devii nefericită.

Ca atunci când ai reuşit să construieşti ceva de unul singur şi te aştepţi ca ceilalţi să te aprecieze. În schimb, nu se întâmplă asta pentru că lumea e rea şi nimeni nu se bucură cu tine în reuşitele tale. Când se întâmplă asta, devii nefericit.

Ca atunci când se aliniază planetele în sfârşit şi pentru tine şi ai cunoscut persoana aia pe care o tot aşteptai, cu care să-ţi împarţi zilele şi nopţile, şi te aştepţi ca prietena pe care o credeai cea mai bună să se bucure pentru tine. Când nu se întâmplă asta, devii nefericit.

Adică atunci când te aştepţi la mult şi primeşti puţin, atunci eşti nefericit. Dacă ar fi invers, ai mai fi nefericit?

Aş putea să stau până mâine dimineaţă şi să tot dau exemple de astea de situaţii în care ne punem propria fericire în mâinile celorlalţi, în care avem aşteptări mult prea mari de la ceilalţi, fără să ne dăm seama că suntem cu toţii oameni şi greşim. Chiar şi persoanele dragi nouă ne greşesc şi noi le greşim lor, fără intenţie şi fără să ne dăm seama că facem asta. În cele mai multe cazuri.

După cum bine v-aţi dat seama, în articolul ăsta nu vorbim despre bani. Vorbim despre ce loc ocupă atât banii, cât şi alte lucruri în construirea fericirii noastre.

Banii aduc fericirea. Da, atunci când n-ai mâncat de trei zile şi faci rost de bani să-ţi iei o pâine, atunci eşti fericit. Atunci poţi spune că banii ţi-au adus fericirea. Atunci când i s-au rupt adidaşii copilului tău şi peste două zile începe şcoala şi reuşeşti să-i cumperi adidaşi noi. Atunci poţi spune că banii ţi-au adus fericirea. Dar când se rup şi ăştia şi trebuie să cumperi alţii, s-a dus dracu fericirea ta.

Banii n-aduc fericirea. Într-adevăr, banii ar trebui să fie printre ultimele locuri în ierarhia fericirii. Dragostea, prietenia, zâmbetele, râsetele, aprecierile, astea aduc adevărata fericire.

Atunci când te descurci bine la job şi eşti felicitat de şef. Atunci eşti fericit.

Atunci când faci pe cineva să zâmbească după o zi grea. Atunci eşti fericit.

Atunci când te cuibăreşti în braţele persoanei iubite şi simţi că nu-ţi mai trebuie nimic pentru tot restul vieţii. Atunci eşti fericit.

Da, şi banii aduc fericirea, dar fericirea adusă de bani durează atât de puţin… pentru că îţi aduc numai lucruri materiale, care mai devreme sau mai târziu dispar, pe care le poţi pierde sau care îţi pot fi furate.

Fericirea care vine din interior, sentimentele autentice, senzaţiile alea pe care le trăieşti zi de zi, aia e fericire adevărată. Aia e fericirea care nu ţi-o poate lua nimeni pentru că e a ta şi numai a ta.

Aşa gândesc eu şi astea sunt lucrurile care mă fac pe mine fericită. Da, inclusiv banii. O parte dintre voi o să fiţi de acord cu mine, o parte dintre voi nu, dar e ok, pentru că suntem cu toţii diferiţi, iar scopul meu nu este să vă conving…

Cum spuneam, fericirea e atât de subiectivă… Vouă ce vă trece prin minte când vă gândiţi la fericire?